M-am gîndit mult în ultimele zile la dificultatea de a fi creștin. Adică la dificultatea de a fi în această relație particulară, compromițătoare cu Hristos. Și nu mă refer la Hristosul blînd, nemișcat din icoane sau din predicile bisericilor. Nu mă refer la Hristosul cultural sau religios. Nici la cel din cărțile de cîntări, din manualele de teologie sau mai știu eu din ce spectacol religios poți vedea zilele astea pe stadioane sau prin mănăstiri. Acel Hristos e OK, este cumsecade. Hristosul acela este cît se poate de recomandabil pentru persoanele de orice vîrstă. E foarte adaptabil.
Și uite așa trebuie de acum încolo să mă uit la lista mea de mess și să văd că nu se mai face niciodată bold 'firică'... așa-i, am așteptat destul de mult să o mărturisesc (mai mult decât i-a luat bunei lui prietene să ne anunțe îndurerata veste) că, iată, era plăcerea mea cea mai rafinată să vorbesc cu Adrian la orele cele mai nepopulare când toată lumea dormea doar noi doi nu.. el îmi smulgea picioarele din lut și așa hâd cum doar el știa să o spună, mă făcea să cred că aș fi altceva decât pământ.
Astăzi s-ar zice că el este pământ dar nu!
Sfârșitul nu-i aici...
Știam că mă voi învăța cu moartea. Cu cât mușcă mai mult din mine cu atât crește puterea mea asupra ei. Eu o las să intre, ea mă lasă să înțeleg. Dă faldurile grele la o parte și își arată, o clipă, lucirea caninului. Parcă îmi spune cu ăsta te-am mușcat. Te-am iubit te-am mușcat te-am însemnat acum ești a mea ești veșnică. Ea mușcă din mine din ce în ce mai mult, cu un părinte cu un prieten cu un dușman, se hrănește cu mine și mie îmi place. Am hotărât că este un târg cinstit Cu cât mai mult mă consumă moartea cu atât mai veșnică sunt.
Încep acest şir de eseuri cu speranţa că îl voi termina. Fiecare text este un draft (preprint). Le mulţumesc celor care vor comenta. Şi, eventual, vor veni cu sugestii.
§1. Poeticul locuieşte Omul - parafrazând şi comentându-l pe Heidegger
Comentarii recente