desigur că sunteţi cei mai tari poeţi
şi mi-aţi dedicat în 2 luni de zile rând pe rând
care mai de care mai frumoase poeme
şi sunt impresionată până la lacrimi încât nu ştiu
pe ce parte să întorc drama voastră ca să-mi aşez
piciorul drept înainte şi stângul direct în
să nu zic ce
şi sunteţi amândoi atât de intenşi încât lumea
vă urmăreşte cu sufletul la gură fiecare declaraţie de iubire
aţi fost amândoi părăsiţi (nu-mi permit să zâmbesc pentru că
cred că m-am lamentat destul, în următorul poem voi vorbi despre tot ce presupune o Ridicare
priveşte-mi braţele nu mai sunt deloc vinete
ţi-am zis că acele urme de la perfuzii vor trece rapid
priveşte-mi ochii Tată nu mai sunt vişinii
reuşesc să dorm noaptea
priveşte-mi sufletul şi acolo vei vedea
un loc mai pustiu decât sutienul unei amante părăsite
aş vrea să te mint Tată
că sunt bine şi pot să mă ridic singură ca de obicei
ştii de câteva zile mă chinui să nu plâng
mi-au venit iar vreo 2 volume de corectat mai
am şi examene încă de trecut mă întreb dacă voi
face şi anul ăsta pneumonie am început să mânânc tărâţe şi
seminţe de in
și dacă toate aceste lllucruri au să se ssstrice
măi tată
au să se strice au să se strice
așa cum te-ai ssstricat și tu de când ai plecat
la cele uuuuitate
ce fel de oameni
ce fel de oameni măi tată
ar trebui ssă fim noi
eu și omul din mine cetățeanul românul cccreștinul
din mmmine ce fel de om ar trebbbui să fiu eu
aici pppe planeta asta văzzzută de sus ca o
poză fffrumoasă dar care în microssscop e altfel
e uuuurlet de fiară
cceva care pe mine mă ffface atât de atent
vvvigilent și pus pe țeava pissttolului
dacă te-ntreb
măi tată
dacă te-ntreb și tttu nu-mi răspunzi
atunci am să-ți spun eu am să-ți spun că voi fi
ca ăla din evanghelie
ca ăla cccare striga în ppppustie
care striga pregătiți calea Domnului
și nimeni
nnnici parcă leproșii
arată-mi cicatricea de pe brațul drept
aia pe care ți-au cusut-o când dormeai
bisturiurile lor erau toate înghețate
se pusese chiciura parcă și pe jos era oglindă
hainele îți rămâneau scurte
tu plecai a cincea oară să-mi cumperi biscuiți cu lapte
eu mă lăsam de fumat în noaptea aceea
de fapt cred că m-am răzgândit cu privire la fumat
e obiceiul pe care l-am preluat de la tine
în seara în care citeam poezii la întâmplare
am mers nouă ore pentru altele trei amărâte doar ca să-ți văd fața
am rămas amândoi muți tu ai spus că ar trebui să îmi fac ordine în gânduri
să trimit mail-uri să vad ce-mi spun alții
când alții nu au contat niciodată cu adevărat
dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov
Ziua
Înăuntrul unei case , o încăpere în care singura piesă de mobilier este un jilț.
Un tânăr oferă un interviu, vorbind despre libera asociere a gândurilor.
-Libera asociere... păi să mă gândesc. Uite, acum, asociez chestia asta cu prima dată când am mâncat înghețată pe băț, pentru că în cameră miroase a vanilie. Și de acolo, încep să-mi vină în cap o groază de amintiri.
-A, să continui? Păi, îmi amintesc că m-am murdărit foarte tare pe cămașa cea nouă, și noi atunci nu prea aveam bani. Când am ajuns acasă, mama s-a uitat urât la mine și a început să mă certe, iar tata țin minte că a strigat din dormitor să mai tacă odată din gură.
(Uitându-se în sus, sprijinit de spătar cu un deget în aer, ca și cum și-ar dirija gândurile.)
ce te faci când ți se fac avansuri și ești bărbat însurat
păi ai vreo 3 variante
prima duce la divorț pentru că ești bărbat nu geniu
a doua aduce după sine înjurături fine precum că ai fi
impotent dar tu poți trăi cu asta și cu nevasta
a treia e să faci pe prostu’ frate și asta ți-o recomand
dar vezi să fii mai prost decât ea
nu avem nevoie de bărbați spune femeia polisapiens
desigur că bărbații le lasă să spună ce vor doar le-au
făcut copiii deja
acum ce face o femeie când i se fac avansuri păi sunt
cam tot 3 variante
prima este egală cu a doua și a doua este mai bună la
capitolul creme iar la a treia se consumă avansul după
care tot ce mai rămâne de consumat
iar aici acționează instinctul feminin prietene
În parcuri tată şi copil de-a vântul
scrânciobul galben
un avatar bătrân acum picioarele în faţă şi umerii în spate mai sus mai sus mai sus ca fulgerul pe ape
trei zâmbete deodată
bliţ vânăt sub umbrele
umedă şi seara
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată
mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii
stop cadru
derulare
un sac cu oase.
Mai sus în timp
ochi verzi pe romburi de batiste
statuie între plămâni şi tâmple
în vârful nopţii
pe macaz
statuile cu braţele deschise.
Ca ploaia peste praful străzilor
omul
respiro lung icoane din tutun
la geamuri
cu ghearele pestriţe
ora.
Comentarii recente