pictorul desenează cu minuţiozitate
cadrul ferestrei în ochii cardinalului
înfipt drept în fotoliu. lumina aceea sclipind
lângă pupilă este totul. o rază cade pe gaura
cheii unei uşi închise. un fluture alb tremură
pe toca voalată a văduvei. în târg păpuşile
din turnul medieval cu ceas se învârt
şi moartea printre ele. un copil râde
muşcând din vata de zahăr.
Unde sunt cele dinaintea ceasului în care păcătoşii au împărţit mărul între ei?
uneori totul pare
absolut inutil.
nu îndrăznesc să îmi întorc privirea.
mai bine să nu știu
mai bine să nu văd
cum timpul își crește copiii hrănindu-i
cu felii sângerânde din cuvintele mele.
Omul venea în fiecare zi de la serviciu, cu venele de la gât umflate, încât albastrul lor dădea pe dinafara gulerului cămăşii. Cămaşa lui cu pătrăţele... da, îi conferă o alură aparte! Din decor, cum priveai peste umăr vreo pasăre ageamie luându-şi zborul prin eter, cerul se arăta liber împrumutând din grumazul lui Lache, toată cerneala văzduhului. O, acest necuprins... şi Lache dacă ar fi putut visa mai bine, acum ar fi fost momentul adevărului, ar fi aici, acum, cu mine, ca să vă împărtăşească.
Ce simt eu pentru tine
Nu e talaz vorbit de oceane malurilor leneşe,
Nu e ţipăt de ceruri spintecate,
Nu e miros de roză aninat ȋn plete de copilă.
Ce simt eu pentru tine
E cursă de melci pe o carcasă de dud,
E glas de pensulă captivă ȋntre două margini de pânză,
E fir ȋncâlcit de nisip ȋn clepsidră.
Timpul curge…
viaţa m-a luat ȋn braţe, trăgându-mi două palme cât să-mi ajungă
şi primul lucru pe care l-am văzut, a fost un sân generos răsărit dintre faldurile zilei
al cărui sfârc l-am muşcat cu sălbăticie
am urmărit nenumărate zile ce-şi dezbrăcau răsăritul la uşă
abandonându-se ȋn braţele dependenţilor nesătui
ghicindu-mi prezenţa,
ignorându-mă ȋnsă,
până când, ostenite de joacă,
ȋşi luau ȋnserările târându-se afară din viaţă
Comentarii recente