fabulă în versuri

imaginea utilizatorului silvia bitere

melcul şi umbra

câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îţi vei purta casa printre oameni,
eu o să visez .

tu, umbră, o să mă iubeşti ca tata.
tu, melcule, o să-ţi laşi casa lângă mama ta.
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.

trecuseră ore.

nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coşul pieptului ieşea fum.
cum să fac, cum pot să împart viaţa mea cu tine?

trecuseră zile.

omul se plimba de pe o frunză pe alta
şi în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.

trecuseră ani.

imaginea utilizatorului Adrian A. Agheorghesei

Povestea filosofului deconstructiv

- partea I -

A fost odat’ un om ciumeg, cu două
perechi de neuroni (de struţ sau crap),
dar ce noroc (vă jur pe roşu vouă)
când moaşa l-a scăpat, gentil, în cap;

căci scris era, pe buza lumii sterpe,
să fie cool, şi plus de asta, el
s-a tras din push-up-ul lui Euterpe
şi din saliva lui Aristotel.

Şi laser frate! a crescut în bilă
cât alţii-n brand, peltic, condescendent,
cu intelect din lapte de acvilă,
axiomatic, ras, şi-omnipotent.

imaginea utilizatorului Virgil Titarenco

nebunul se priveşte în oglindă

...

nebunul se priveşte în oglindă
şi zice
doamne uite un nebun
scapă-mă de el alungă-l în adîncuri
să nu mă mai privească în ochi
atunci oglinda se cască
îl soarbe ca o ventuză translucidă
se aude blip şi blop
dincolo de pojghiţa ei
nebunul priveşte înapoi
şi zice
doamne uite un nebun
iar dumnezeu rîde
întoarce clepsidra se uită pe fundul ei
şi silabiseşte
made in china

imaginea utilizatorului paparuz adrian

ultimele cuvinte

***

inima îmi numără stele duminică la prânz şi joi plouă sub patul meu rotund
s-a strigat bingo
la fiecare număr
mai mare şi mai înalt îmi pare cerul zero
poate fi egal cu un milion de şomeri desculţi numără zilele
în cor nu mi-a plăcut
niciodată să-mi cânt disperarea ca o liturghie roşie ar fi trebuit să îmi rămână sângele
şi după dezalcolizare

Pagini

Abonare la fabulă în versuri