te-aș întreba despre coloana de aer
care se sprjină pe mine
miroase a tămâie și nimeni mai intens
fluturi abia ieșiți din liniște trec prin văz
cineva mă pipăie îmi numără gândurile
dacă nu mi-ar fi lene i-aș prinde vârfurile degetelor
în palma mea
Eli, Eli ce s-ar întâmpla cu aerul prin care n-aș mai trece
într-o după-amiază de aprilie, la prânz?
rochiţă roşie cu pasmanterie
nu mă certa cînd intru-n vrie
şi cînd spre ziuă vin ca hoţii
să-ţi iau usor în dinţi chiloţii
nu mă certa nu ştii să cerţi
că dau cu tine de pereţi
aşa amarnic şi de şui
că sar icoanele din cui
şi că încerc acum sub tiv
să-ţi scriu acest poem naiv
cînd iată liliacul
a înflorit şi ne ia dracul
dacă nu spun cu limba care
îţi e catapeteasmă între picioare
scotea apă pentru toate soiurile de iarbă
arse de secetă
găleata se închina înaintea mâinilor ei
exact la momentul
jertfei de seară
când lumea din sat era aplecată
asupra-ndoielii el intra în viaţa femeii
cuvintele lui potoleau foamea şi setea
monumentalele temeri se înecau în uimire
două raiuri dăduseră-n clocot
pe glod înflorea pessiflora
cu spinii ca limba se şarpe
eu nu iubesc
doar uneori trec prin camera îngustă
plină cu lucruri absurde
ale dragostei
mă împiedic de ele
nu le mai știu locul nici rostul
în acest labirint inutil
timpul dispare subit
nu fac decît să exersez
ultimele mișcări
ale inexistenței
Comentarii recente