toamnă roșie

n-am putut fi atât de indiferentă.
paloarea cerului și mișcarea de rezistență a aerului când
copiii au fost uciși.
era o toamnă roșie, cu bucăți de copaci
înveliți în primele brume.
parcurgeam zeci de km până la
primele fabrici. omenirea nu mă aștepta pe mine.

trebuia sa mă duc. într-o zi am văzut armele lor.
negre, lucioase, ordonat așezate la baza câmpurilor.
ma gândeam :
scrie despre asta. asta îți ordonează gândurile.
nu somnul, nu mesele copioase
la terase aerisite și vag desprinse din filme.

dar cum pot să scriu despre copiii uciși?
decât că era toamnă și nu am văzut niciodată
vreunul.
atunci m-am imaginat stând în iarbă,
culcată la pământ cu un glonte în inimă și sângele șiroind.
nu eram decât eu și armele lor.

și glasurile care îmi șopteau : oprește-te.
nu te poți ascunde la nesfârșit în bazele lor militare
în blocurile gri, cu o sută de uși, cu o sută de uși, cu o sută de uși.
sângele curge la fel și în vise . copiii nu țipă cand sunt împușcați,
nu, dar
lumea nu e mai frumoasă și mai bună, nu e deloc mai frumoasă si mai bună,
decât atât.
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    aqu, poemul tau mi-a amintit de ce ti-am zis in titlu... insa mi se pare nelalocul lui din cateva motive, unul ar fi sentimentalismul, pe care nu l-am agreat ever. Altul ar fi acel m-am imaginat pe mine... care ma pune pe ganduri... in mod normal una ca tine nu uzeaza pleonasme.
    in rest, textul e kind of average 4U're standards
    sa ne citim cu bine

  • aquamarine

    multumesc, boba. daca e sentimental, e de vina toamna:) pleonasmul il rezolv. ma bucur ca ai citit. see u next time :)

     

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele