autumn symphony

,

câteodată se face o lumină în capetele noastre, încât totul în jur pare impur, întunecat
aprindem țigările și privim prin ochii aceștia strălucitori
până iluzia, liniștea că suntem în siguranță, că lumea e perfectă și frumoasă dispare,

dar e suficient, acum creierul știe ca ea va apare din nou
un fel de transă,  o vopsea lavabilă cu microcristale  albe  & dure peste pereții prăfuiți
și realitatea își va recapta aura

chiar acum când 

ceva te ia în brațe și te leagănă / îți spune
nimic nu mișcă cu adevărat în tine / doar inima / ascultă - i bătăile până nu mai poți respira,

nimic nu te sufocă,  nici aceste perdele de cabluri,  nici aceste ziduri întinse
pline de goluri și spaime și sânge, nici aceste spații în care ne rostogolim 
până la cădere, 

așteptând ceva care să ne hipnotizeze creierul/ ceva care să ne înece liniștit și fără durere/
un somn străin în lumina rece, în valurile de pământ și frunze ale dimineții.
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului elena katamira
    elena katamira

    mi-a placut, nu maxim, dar mi-a placut:) 
    dependenta aceasta de iluzie, pana la urma dependenta de viata, caci viata e o suma de iluzii repetabile, spulberate uneori in cate-o dimineata rece de toamna, de moartea frunzelor, straina si totusi nu

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Younger Sister, elena katamira

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele