mântuire

 
ştiam că e toamnă
după cum
se săpaseră în marmura crucii
stoluri de păsări
căci altfel
nimic nu mai era
cum fusese odată
 
doar bruma încărunţea încă
părul despletit al ierbii
 
iar
ţie
suflete
până şi ţie ţi-au scurtat aripile
ca să cunoşti surparea nisipului
 
şi să vii
să te mântui
în mine-napoi
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    Bun venit, LisaClara. Textul nu este neaparat prost. Finalul însă nu sună bine. Poate prea multe „să”-uri.

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    Cred că există potenţial, însă lipsa de experienţă este evidentă: cârd de păsări/ genitivele (marmura crucii, părul [...] ierbii, surparea nisipului/ finalul clişeic dpvd tematic (eterna reîntoarcere). Mai citim. Poate.

  • LisaClara

    Multumesc, Adrian. Desigur, "cârduri de pasari" este o formulare nefericita si am modificat. Genitivele pot fi suparatoare, dar, zic eu, de neevitat în contextul ideii mele. Nu vad cum as putea scapa de ele.
    Eterna Reîntoarcere...Pâna si Nietzsche s-a plictisit de ea, numai ca a zamislit apoi ceva si mai lipsit de speranta: Supraomul!
    Îmi pare bine de atentia acordata. Stima.

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele