1 Mississippi 2 Mississippi

când pleci spre fabrică, dimineața 
cu paloșul ruginit la brâu și emailul meu în mână 
pe calul tau alb cu ITP proaspăt aprobat de ministerul de interne
scurmând în copită lucerna
crescută de dor în colțul ochilor mei
țara încă geme și se leagănă între foame și bine

în urmă - zgomot de fond, gloria patri și praf stelar
în față - acest viaduct, un tunel cu lumina aprinsă la ambele capete
prin care rulăm tăcuți unul spre altul ca două tancuri pe șenile
ca două locomotive cu aburi
spre un dolce vita cu peroanele sătule de oameni goi 
în săli pline de așteptare 

când mă întorc de la fabrică, seara
cu crucea roșie pe piept, decolorată de soare
mută de abuz și fericire, 
cu volanul tras brusc de partea cealaltă
și emailul tău e sub pernă 
resturile lumii nu mai contează 

râzi, tigrul meu din oțel și pluș 
în șosete kaki și bocanci anti-tero
cu umerii tăi lați cât să nu mai încapă 
niciun semiom în viața mea
cu sângele clocotind
ca un stol de porumbei sub cupola unei biserici părăsite
cu buzele cusute ziua de guvern și rupte noaptea de mine
lasă-i pe cei răi să privească la lună printre gratii
și cuvintele lor să curgă,
la gleznele noastre sa curgă
precum saliva prin botnițe

încă o misiune imposibilă din care
învățăm cum liniștea se pierde mai ușor ca libertatea
iubire, prin ceața asta groasă 
stelele nu se văd ci se pipăie 
vino
inima mea crudă în pumnul tău ars 
e o grenadă pulsând
spre care poeții privesc răvășiți
numărând 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    un poem mult peste media lecturilor din ultima vreme de pe acest site, incluzand desigur cele postate de subsemnatul. strofa a doua un pic prea incarcata pe gustul meu, mi-a picat un pic mai greu. insa overall pentru unul ca mine un poem de degustat dar pentru cineva cu bila mai tanara zic merge si devorat

  • nicodem

    Un poem robust, după placul și acestui cititor, căruia i-a plăcut și strofa a doua minus ultimul vers că, după cum cred eu, e surplus că, dolce vita nu poate fi și pe peron și în sala de așteptare. Sînt cîteva metafore excelente, citez doar una: "cu buzele cusute ziua de guvern și rupte noaptea de mine" si mai citez una: "lucerna crescută de dor în colțul ochilor mei". Per total, un poem peste. Mă gîndeam să-i acord o peniță și mă mai gîndesc...

  • imaginea utilizatorului Trinity
    Trinity

    Ma scuzati pentru Brexit, recentele alegeri din US of A  si intarzierea cu care va raspund. Va multumesc pentru intelegere si apropierea pe care ati simtit-o fata de acest text. 
    Citindu-l ati ajuns banuiesc la 3 Mississippi unde va puteti opri, respira si admira peisajul in voie de acolo, de sus .
    Sincerely,
    Cee

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    poezia asta semi-distopiana mi-a adus aminte de 1984 al lui Orwell. Multe imagini, aproape ingramadite ca o avalansa te intimpina si se perinda pe cearsaful acestui cinematograf interbelic si nu se lasa pina nu te fascineaza. Nu stiu de ce mi-a ramas pe retina imaginea acelei inimi pulsind ca o grenada in mina lui arsa.

  • imaginea utilizatorului Trinity
    Trinity

    abia acum am vazut comentariul tau dar cum niciodata nu este prea tarziu sa multumesti unui poet pentru atentia oferita unei creatii ma incumet si spun: multumesc!
    cheers! ;)

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Virgil

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele