Diapazon imperfect


mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru;

revederea era încă în mine la mijlocul spațiului meu rupt din timp, a culorilor văzute prin ochii mei, la mijlocul spectrului luminii, față în față cu lumea verde și albastră prin convenție și îmi aminteam pentru prima oară lucruri muritoare precum cuvîntul vorbit din aproape în aproape, vocală care curge pînă la stăvilarul consoanei sale;

toate fugeau de la mine precum lumina fuge cînd întîlnește oglinda, precum păcatul atingerii fuge cînd se sărută crucea, precum apa fuge din locul unde cade o piatră și numai timpul părea spirală învîrtejind tot ce trece,

tot în afara sufletului prin care încă trecea vînt.

era o vreme cînd toate pulsau tare, gata să spargă barierele, și apoi barierele erau ridicate tot mai aproape, pînă cînd inima lupta tot mai greu;

sînt inimă prin palme, inimă prin gînduri, inimă prin toate cîte sînt,
toate în afara sufletului prin care încă trece vînt.


Comentarii

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    Emoție autentică și un discurs destul de bine ancorat între un protest onirico-social și o lucidă resemnare interioară. Pe alocuri, cam dulceag buchetul lexical, dar mă rog - gusturi.  

  • Cristina Moldoveanu

    din fericire sau nu, resemnarea este de felul ei interioară. Cred că este doar o vîrstă, autentică în sine. Mulțumesc pentru răgazul citirii poeziei mele.

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    Mă situam, firește, in context liric când spuneam "resemnare interioară". În acest context, există și una exterioară, legată de social. Cel puțin, dpmdv.

  • Cristina Moldoveanu

    Ai dreptate din punctul tău de vedere. Nu se poate separa contextul social de ființarea sau chiar de existența unui om. Oricum, cu rădăcinile ei lingvistice sau artistice în particular (poate intersecții cu Lucian Blaga și René Char și alții) , această poezie este calchiată după lumea mea ”interioară” în ipostaza de conștiință. Și conștiință a devenirii în social.

  • aquamarine

    salut, Cristina! mi-a placut

    "era o vreme cînd toate pulsau tare, gata să spargă barierele, și apoi barierele erau ridicate tot mai aproape, pînă cînd inima lupta tot mai greu; " pe ansamblu , da, se simte emotia, dar cum zicea si Adrian, un pic cam dulceag, cu itemi si simboluri indelung folosite. 

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele