Mărțișor

maniri

Ca scrânciob alb-roșu te legeni prin mine,
liană pătată de sete și dor,
mai sapă și-nalță prin noi serpentine –
ești frescă în pleoape și-n suflet, planor;

mai crește-ne vremea ca pui de condor,
lovi-te-ar lumina cu zbor de feline,
în palmele tale secundele mor
cu palma la tâmplă și ranițe pline;

mânca-te-ar văzduhul
de pasăre simplă cu oameni în pene,
văzduhul să-mi cadă în suflet prin gene,

ne-amestece duhul,
și-n ultimul suflu întreg, să țâșnim
ca leagăn alb-roșu plutind peste vreme.


Comentarii

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele