Despre identitate

(din ciclul „Prozo-eseuri”)

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Bulă : Tovarăşa, ce-i aia o pompă ? Păi o pompă este alcătuită dintr-un cilindru… Ce-i ăla un cilindru ? Un cilindru este piesa în care culisează un piston… Ce-i ăla un piston ? El este legat la un mecanism bielă-manivelă… Ce-i aia bielă-manivelă ? Ascultă, Bulă, ce dracu’ ai tu cu pompa aia ? Păi, Tovarăşa, uite ce scrie în manualul de istorie : ”Mihai Viteazu a intrat cu mare pompă în Alba Ilia !”

Când nevastă-mea, pe timpuri, făcea naveta Bucureşti-Giurgiu, era (tot navetistă) una Nadejda, vai de capul ei : două oase fără zâmbet, şleampătă, păr de gorgonă, un ochi la slănină şi altul la făină….Şi se găsesc vreo trei haidamaci beţi să încerce s-o violeze. Nadejda, nu şi nu. Şi pentru că trenul se oprise într-o haltă, sare pe fereastra compartimentului aproape cum o făcuse mă-sa. Povestea, a doua zi, circulă în tot trenul. Rodica (de peste mult o sută de kile), profesoară de nu ştiu ce, către gaşcă : Bă, ascultaţi! Dacă mi se întâmpla mie, aş fi zis : Staţi blând, bulăilor ! Pe rând, ca la moară. Că io pe fereastră nu-ncap….

Morala : asta, Rodica, era carteziană rău. Divide et impera ! Aşa după cum urmează.

Y1, o ia uşor cu logica propoziţiilor şi a predicatelor de ordinul I ; Y2 marşează şi trece la predicatul de aritate doi: ESTE_COMPONENTA (obiect_compus, componenta), cu ….. si reprezentarea în limbajul calculului cu predicate de ordin întâi … ; Y3 vine şi el cu povestea «invarianţilor» (mai are puţin şi ajunge la topologie unde, prin deformări succesive, topologia este topologie dacă se păstrează nişte invarianţi ; ca de exemplu, cum zice şi X că n-ar mai fi acelaşi cu mațele ghiorăind şi, apoi, cu burta plină – ceea ce presupune o deformare ; dar îşi păstrează invariantul ADN, zice Y3) ; Y4, mai cu scaun la cap, o dă, nici mai mult nici mai puţin, pe fizica micro (pe Tarski, pasiunea lui, l-a pierdut pe parcurs); Y5 se distrează făcând pe (nu vă gândiţi la ce nu trebuie, fi-rar a dracului de logică) Kafka (nu la « malul mării») ; Iosef K din Procesul, nu este – doamne fereşte – identic cu Kafka Tamura al lui Murakami ; dar parcă seamănă ; aici m-aş băga şi eu, cu gradele identităţii la structuri : « strong identitate – izomorfism», « middle identitate – echivalenţă», « weak identitate– functori adjuncţi, la stânga şi la dreapta»)

Numai X rămâne nelămurit : Ce-i aia o pompă ?
 
 
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Gorune, ăsta e ultimul meu avertisment către tine. Dcă vei continua să îmi servești pe aici asemenea căcaturi, eu te voi decădea din drepturile pe care le ai automat la mine de om deștept, rafinat și... cultivat!
    Mai postează încă o singură mizerie ca asta și apoi să vezi cum ne dă Virgil pe amândoi afară de pe H !
    Și nici măcar nu o să putem să ne lamentăm ca Frederico...

  • imaginea utilizatorului Sixtus
    Sixtus

    Ce-i, pşpirică?! Te-a bătut prea tare tăticu, ai început să bâzâi şi-i ceri ajutorul lui Nenea Virgil? Ca şi când n-ar avea altă treabă decât să se pună la mintea ta! De acum încolo nu o să-ţi mai răspund. Te voi trimite la xkcd, că tot nu te-ai prins cine e. Nici nu m-aşteptam cu aşa zisa ta „cultură” care nu se ridică nici pân-la genunchii broaştei.

  • hialin

    Partea a doua e cam greu de urmărit. Când trebuie să faci o schemă a frazei ca să înțelegi ce ai citit, începi să vrei să dai click spre altă pagină. Pare un pic făcută să epateze. Zic și eu nea' Gorune, nu te supăra matale și pe mine acum. 
     

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Moșule, pe tine chiar te mănâncă-n cur

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Așa to begin with moșule (desigur și ca să îți dai seama cu ce ai de-a face dacă te încumeți) tu cum crezi că se scrie corect românește... fi-rar, sau fi-winzip?

  • imaginea utilizatorului Sixtus
    Sixtus

    Hualin, Cum sa ma supar? Eu nu ma supar pe nimeni. Nici macar pe B.; el se supara pe mine. Eu ma distez. E facuta sa epateze? Bineinteles. Pentru ca asa este citita de cat mai multi. Iar un text care nu e citit, nu exista. Si dupa ce-a "epatat" daca te mai pune si pe gandur, sau te scoate din papuci, e de bine. Daca nu, nu. Prefer, totusi, sa epatez decat sa m-apuce o sexualitate d'aia debordanta, tinzand spre porno sau sa folosesc limbajului direct pentru a fi citit. Cu toate ca si aicea e de discutat; vezi Bukowski sau H. Miller care reusesc sa faca din pornografie, arta. Dar cazurile de acest fel sunt putine. Consider un compliment ceea ce mi-a scris, intr-un comentariu, in alta parte, cineva care semneaza Zimt: "Seria asta de eseuri cand crezi ca te plictiseste la culme, devine interesanta, iar cand e mai interesanta o ia razna in chestii tehnice de nu mai pricepi nimic. Poate ca asta-i e de fapt farmecul si valoarea ei".
     P.S. Ma gandesc sa introduc in serie un "interludiu" pentru a explica ce si cum urmareste aceasta serie.

    Lui B. ii va raspunde xkcd ca eu m-am plictisit. Nu vreau sa fie dezvaluita de-acum mica cursa pe care i-am intins-o lui B. si el picat in ea ca fraieru'.

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe ruginite

bobadil

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele