• daca   dudu   24 Septembrie 2015
    asta v-a deranjat, imi cer scuze!
    la textul   off-line

  • finalul...   elena istrati   24 Septembrie 2015
    e sfârşit de poveste, hialin... ori de creaţie... de concepţie. :) Mulţumesc pentru apreciere!
    la textul   odată ca niciodată...

  • as fi scris "potire de dor"   Virgil   23 Septembrie 2015
    as fi scris "potire de dor"
    la textul   Nu, ele...

  • nu e nevoie de pietre...   elena istrati   23 Septembrie 2015
    uneori ajunge și un cuvânt. Mulțumesc!
    la textul   Nu, ele...

  • Mulțumesc de observații!...   elena istrati   23 Septembrie 2015
    Mulțumesc de observații!... am făcut o corectura care sa ajute alternanța de timpuri și de planuri...
    la textul   În fotografie

  • suflet   elena istrati   23 Septembrie 2015
    Da, sufletul ar putea fi albastru... iar pentru mine albastrul e abisal. Mulțumesc de apreciere si de empatie în privinta dramatismului :)
    la textul   În fotografie

  • observatii   Virgil   23 Septembrie 2015
    as fi scris doar "sufletul îi era cu o mărime mai mic" schimbarea planurilor si a timpilor verbelor in text, precum si folosirea prea accentuata a prozodiei face ca textul sa fie destul de greu de citit.
    la textul   În fotografie

  • percepţie   Younger Sister   22 Septembrie 2015
    ... şi totuşi un text care îţi captează atenţia, această percepţie personală a timpului prin prisma plictisului, iscă unele întrebări; privind viaţa ca o călătorie în timp, noutatea, diversitatea fac timpul să treacă mai repede, în timp ce monotonia, plictisul, lungesc clipa, ora, dar usucă inima; când o zi seamănă cu alta, când lucrurile, în virtutea obişnuinţei,  seamănă prea mult între ele, viaţa cea mai lungă, călătoria adică, este percepută ca fiind scurtă, inutilă, săracă, o irosire a ideii de timp, o istovire; off line, o senzaţie a timpului pe care îl trăim, "nici miez de poveste, nici toaca de seară"
    la textul   off-line

  • sufletul albastru   Younger Sister   21 Septembrie 2015
    dacă încerc să-mi imaginez ce culoare ar putea fi sufletul, mă gândesc neapărat că acea culoare este albastrul şi povestea ta confirmă; un vot pentru cele câteva imagini intense, pline de dramatism: și mă certai ,,femeie, ție nu ți-e frica să vii aici?!” nu, mie nu mi-e frică de oameni și de jucăriile lor de lemn rămâneam să alăptez lângă icoana Maicii Domnului mi-era rusine când îi puneam duminica o floare roșie în văzul lumii și mai ales în văzul femeilor de ceară, uscate și reci tot timpul acela am purtat taina în crucea de la gât umbra păcatului se lungea în amiaza oamenilor în negru te-am numit Făt frumos din lacrimă apoi am orbit te strigam ghearele lor înroșite de psalmi te vânau hăituiau o iubire crescută pe florile ereziei  
    la textul   În fotografie

  • Poema, mulţumesc   Younger Sister   21 Septembrie 2015
    Poema, mulţumesc pentru răbdare, sensibilitate; trecerea ta pe aici înseamnă foarte mult pentru mine   
    la textul   Cât ne costă să trecem Dunărea cu bacul?