4 de embrie

două corpuri dansează în beznă
două ramuri aprinse
într-un spațiu necunoscut
de unde pleacă amețită
mătasea albă a pielii
what a wonderful world
e o poveste simplă fără broderii
hainele care cad
îmi amintesc de acest septembrie
de parcuri de mansarde de legănări
între nespuse

atunci mă desprind mă las întins inert
căldura ta mă surprinde
ca un atentat văzut de la geam
întâmplător
unde luna fumegă
dintr-o pipă mare cât noaptea

ultimele care cască de somn sunt
flăcările de la gazul metan
și chipul tău stins printre așternuturi
îmi îmbolnăvește plăcut trupul