a fost odată...

timpul mânjise pereţii cu galben
soarele creştea ca pâinea într-un cuptor

când ai luat fotografia
dreptunghiul rămas părea o fereastră
cu pleoape translucide
o lumină
pe care o prindeai
odinioară în palme
un ecran-fluture
unde aş vrea să revăd
întâlnirile noastre
cu storurile trase