Aburi

10 Februarie 2008 Djamal

imaginea utilizatorului Djamal

mama
mătură prin curtea casei
ridică o vrabie moartă
din grămada de frunze
mângâindu-i aripile

mama
îmi aduce un ceai fierbinte
își trece palma
prin firele mele de păr albe
tăcând

din cană
se înălțau atâția aburi spre cer

~
  • 707 citiri
  • Facebook
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Newsvine
  • Twitter
  • Yahoo

   

Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...

trimis de Aranca pe Feb 10th, 2008 la 10:46 am

   

Marina, iti multumesc de citire si pentru semn. multa stima

trimis de Djamal pe Feb 10th, 2008 la 10:57 am

   

genul de poeme care dor. si pentru ca dor, fugim de ele

trimis de Dihania pe Feb 10th, 2008 la 11:09 am

   

dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire

trimis de Djamal pe Feb 10th, 2008 la 11:14 am

   

melancolie cuprinsa in cuvinte inspirate. felicitari!

trimis de lucian pe Feb 10th, 2008 la 1:46 pm

   

a! titlul, totusi titlul... cred ca poemul acesta trebuia sa poarte altfel de titlu.

trimis de lucian pe Feb 10th, 2008 la 1:47 pm

   

iti multumesc de citire si pentru apreciere. te mai astept cu drag

trimis de Djamal pe Feb 10th, 2008 la 2:16 pm