imaginea utilizatorului Djamal Mahmoud

Aburi

mama
mătură prin curtea casei
ridică o vrabie moartă
din grămada de frunze
mângâindu-i aripile

mama
îmi aduce un ceai fierbinte
își trece palma
prin firele mele de păr albe
tăcând

din cană
se înălțau atâția aburi spre cer

Comentarii

Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...

dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire