apa doarme în sticle de plastic
verzuie
lumina soarelui o curtează ades
amprentele tale ca niște
hărți creionate pe luciul sticlei
îi modifică leneș temperatura și gustul

știi că îmi ești datoare cu o trezire
înspre neregulă și perfecțiune
un fel de împingere prietenoasă
de pe cărare în hăul prin care umblă
fără vreo teamă cerbii

și poate tocmai de aceea
închizi fereasta până când
neobișnuința se retrage
lăsând în urma ei doar seara
și lupta cu setea