acolo unde rămân avalanșele
suntem mai mult în surdină
când ninge
însă din mine iese un glas care te caută
înmulțind bolnavii acestei lumi
el intră în umerii noștri moi
mă aplec și iau din tine tot ce nu poți
să-mi dai altfel
apoi ca plagiatele inconștiente
formele ni se deslușesc
până în ochi
ne pierdem la intrarea în vinețiul
patului
aș vrea să îți vorbesc rusește
cu accentul aspru de bărbat
sau să te văd mirată de bruta mea seriozitate
aleatorie dragă
mă simt total necunoscut și împlinit
poate sunt un elicopter militar
am zburat deasupra ta
m-am prăbușit
iar acum frigul mă spală ca o doică
bătrână
Poezie:
Comentarii
Un final dezarmant,
Adrian A. Agheo... -
Un final dezarmant, o reîntoarcere alegorică la puritate - ispăşire. Fin şi elegant text. Rămâi regele comparaţiilor. La Iaşi ninge.
Ne-am comentat în acelaşi timp.
Adrian A. Agheo... -
Ne-am comentat în acelaşi timp. Cred. Dai de băut.
(Roşu, rece şi mult).
da,
paul blaj -
da,..., și vechi, desigur!:) mulțumesc, Adrian!
subscriu la ce a spus adrian - in
Raluca Blezniuc -
subscriu la ce a spus adrian - in ceea ce priveste comparatia in poezia ta. PS: acum desigur am o marturisire de facut - inca ma gandesc la Lexa, stii tu personajul tau din seria cu "puloverul", mi-a ramas in minte ironia, boala, duritatea ei :) sper ca va exista o continuare, ai propriul stil in proza - ceea ce e destul de ciudat avand in vedere ca scrii atata amar de poezie. dar sa nu o lungesc, o vreau pe Lexa sa stii , neaparat, tipa e geniala in replici
te simt puțin surescitată,
paul blaj -
te simt puțin surescitată, dar ești în sesiune, probabil. mulțumesc de atenția pe care o ai pentru proza mea!
gând bun!
ador cuvantul "surescitata" la fel
Raluca Blezniuc -
ador cuvantul "surescitata" la fel de intens imi plac cateva asocieri din poemul tau - barbatul care vorbeste ruseste, elicopterul militar si avalansele