urmează o durere ca după un oraș bombardat
între ruine se ridică fuior praful
zeitate rămasă
tot ce te copleșește curge
până undeva
de unde revine
viitură neagră de fluturi
nu știu cât de mult va fi soare
în venezuela
după cum nu știu ce număr port
la cămașă
se duc în poze cei ce m-au crescut cu zâmbet
și chin
mă întorc
cu fața spre pământ ca înspre oglindă
senzația mea liberă
îmi cântă acut despre vremurile acestea
când scriu
și nimic nu poate opri ploaia din
urechile mele
nici tocurile pocnind identice în noaptea tăcută