acolade între timpanele noastre
ecuaţii matematice de noapte
aprind focuri
licurici de niciunde apar spre alintare
chiar luna devine o floare de cactus
ce însetată ridică nori din ocean

acolade între privirile noastre
note şi corzi
melancolie

nisipul se mişcă uşor sub tălpi
de parcă îl învie un duh
clipe în ore
rotiţe de aur simt
de visul cuprinde inima
precum o cloşcă oul
noi adormim în picioare
cu ochii deschişi

departe
sub văluri de aşteptare
o întâmpinare răutăcioasă
ne pierde venirea

si e prelung do conduce
pornirea din suflet
de sus peste lume