am nevoie de o inimă nouă
...
crezuse că mai poate înălţa zmee
la marginea mării
măcar o dată
nu atinsese cerul
cu inima de ceva timp
nu mai cunoştea culorile
păsări negre
îi acompaniau tăcerea
întinsă ca o ceaţă nevăzută
între el şi ea
o mare
între ea şi el
un gol
păşea pe vârfuri
să nu sperie pescăruşii
în larg delfinii
dansau fără ea
îl căutase în toate apele


...
Poezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
P.S.La mulţi ani!
...
Silvia, mă bucur că ţi-a plăcut. mai ales finalul. mulţumesc pentru urări.