Anubis
.
Uneori piatra cedează cuvintelor.
Oboiul acesta al primăvérii,
intercostal.
Jalea din titlul de glorie.
Lui îi creştea o piramidă în piept
Şi privea peste dune cu ochi de şacal
aşteptând pe marginea drumului
otrava
ochilor
ei.
- Eşti singur? Nimeni nu ştie că am venit...
- Nimic, Francesca, nu compară
cafeaua băută printre buzele tale,
care mă bântuie până-n străfunduri
împotriva oricăror reguli.
Un cuţit sfredelind din piept
în afară
o agăţătoare pentru moarte.
Poezie:
Comentarii
francesca
cristina stefan -
o viziune orientala a iubirii, un desert "inainte si dupa tine" si numai in acest cadru profunzimea cutitului trait, se apropie de absolut. poemul are temperamentul oazei si gustul de cafea la nisip.
invita-l pe Djamal sa citeasca daca nu am dreptate.:)
cristina
M!
Călin Sămărghiţan -
Mulţumesc pentru oprire şi semn. Deocamdată e o poezie tabu, care încă creşte-n mine şi nu pot spune altceva, decât ce-am scris. Ai numit exact unghiurile ascuţite ale ei.