aritmie

22 Februarie 2010 casandra

imaginea utilizatorului casandra
.

ai plecat prea devreme
umerii ţi se înălţau zmeie
zâmbeam de mână cu umbra ta/un altfel de întuneric
este ciudat că nu i-ai simţit lipsa
aş putea să o înţep cu limba
într-un tandru ritual voo-doo
până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou
şi atunci m-aş trezi în locul geometric
al tuturor femeilor egal depărtate
de inima ta

~

bine-ai venit   

sper sa te simti bine la noi. :)

mi-a placut finalul.

ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.


Mă bucură   

salutul prietenos şi sfaturile constructive,pe care le-am şi urmat.


mie   

mie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.


Sunt   

încântată de aprecierea parţială,a unui atent şi stimat observator al versului.


Debut bun   

Iată că și poezia se ocupă de locuri geometrice. ”Umbra ta/un altfel de întuneric” e o expresie reușită și atrage atenția, dezvăluie un ochi poetic format și ”știință a privirii”. Iar finalul dă măsura unui condei sigur care pândește orice fisură din cotidian. Mai așteptăm cu interes.


Am simţit   

emoţie, la citirea acestor rânduri. Mulţumesc şi sper, inspiraţia să-mi poarte condeiul în aceeaşi măsură, la pânda oricărei fisuri cotidiene.