azi poetul nemaiîncăpînd
în carcasă şi-a mototolit-o
s-a revărsat mai întîi
pe bancheta din spate
apoi ca un ancistrus a mozolit
parbrizul s-a rostogolit pe şosea
pînă ce a dat cu nasul
de o biată mîţă accidentată
ce se tîra spre trotuar
poetul nostru şi-a zis
măi să fie sînt deosebit
iată nimeni dar absolut nimeni
nu va fi inundat de milă
toţi îşi vor contracta nările
doar imaginîndu-şi duhoarea
zilei feline uitată pînă şi de moarte
undeva pe la versul continuu
unde nu poţi depăşi nici măcar curcubeul
[inclusiv eu] dar oricum
sînt mai poet fiindcă iată
măcar trîmbiţez