Ca un sultan din Zanzibar

Cu mintea mea prea afumată
De viață nu mai am habar,
Ca un sultan din Zanzibar,
Pe o cafea dau lumea toată.

Cadâne tinere dansează
Lascive-n straie sarazine,
Spre coapse lungi și șolduri fine,
Privesc iar gându-mi delirează.

La masă-n colț e o femeie,
Priviri de diavol îmi aruncă,
Iar gândul meu într-o speluncă
Șaradei nu-i găsește-o cheie.

Sparg un pahar, mă tai, nu-mi pasă,
Ea se apropie de mine
Rostindu-mi cald vorbe puține
Mă ține strâns ca într-o plasă.

Fără putere, dus în transă
Merg legănat la brațul ei
Spre mahala într-un bordei,
Îmi simt voința ca o ansă.

E o tigroaică, mă-ncovoaie,
Îmi arde pielea, mă topește,
Se zbate-n mine ca un pește,
Mă întărește și mă-nmoaie.

Plec amețit spre dimineață,
Se-aud sirene în triaje,
Pe fluviu trece-un șir de barje,
Sting felinarele de ceață.