Căprui
culoarea viselor
nu știu de unde atîta lumină
într-o casă cu pereți încuiați
înspre soare-apune se naște o zare
alta decît cea pe care am tot privit-o
la alte apusuri
am flori crescute în palme și arbori la încheieturi
o grădină întreagă foșnește a vîrf de creion
fără noduri
și am cireșe la urechi
coapte grele rotunde
ca visele acelea din care s-a născut
a doua zi
mîine voi fi tot aici măsurînd lumina
în căprui

aici sunt alte lumini, alți pereți, doar ochii caprui fac parte din culoarea viselor. frumoasa imaginea cu cireșele la urechi. aș renunța la "și", aș zice: cireșele la urechi sunt coapte, rotunde", fără "grele". lumina se măsoară cu inima în poemul tău.