Am străbătut oraşul în anotimpuri diferite
cu nepăsarea locului ce-mi va fi iar casă.
Mi-am lăsat bagaje pline de idei între pereţi străini,
cunoscându-ne-n detalii pline de sarcasm furat
din ignoranţă cu acel avânt timid.

Mi-am spus povestea de nenumărate ori
cu un fior de sufocare a chinuitelor plăceri.
Am dezvăluit o viaţă nouă într-o operă de artă
amintind cu repetate-ntoarceri
la muritorul ce azi nu va muri.

Se-ascund cuvinte scrise în tăcere
pe urmele asternute-n spate.
Le plimb sub tălpi trântite şi uscate,
fără să văd părinţi în case aşternute mai aproape.

În timp drumul se opri în loc
iar diavolul a răsfoit cuvintele-n ceaţă şi amurg
şoptite-n obscur şi delăsare.
Spusele lui m-au învăţat, azi,
uitarea de acel bine,
dar abia mâine voi şti că totul vine de la sine.