imaginea utilizatorului fără nume fără prenume

Cătră o nație evropeeană

politica corectă

Și cum puseră de să uniră națiile Evropei, ca să să șteargă amintirile celor trecute, să hotărî și să'nfăptuiră fapt dimocratic, ca pre nici vriunul să nu lesă mai pregios au mai presus și toț să să aibe dă bine unul cu cellant și toț între ei.
Și țăranul să sărute mîna boeriului cel ce'i dă d'una și d'alta să'ș crească copchiii și s'aibe bătrîneț făr de griji, și boiariul să mîngîie creștetul țăranului cel ce'i trudește pe ogor, în țărnă, ca și boeriul s'aibe d'una și d'alta și să'ș crească copchiii domniei sale, de'or fi la Bucuresci, la Țarigrad au la Paris.
Că de cînd Țarul cel însemnat în frunte slobozisă pre copchiii săi vitregi ce le avusă grija țarii de veacuri, copchiii să'ntoarsă înspre Apus cu fața, să să pricopsască, și priviră cu jind la masa papistașului și vrură și ei bucate alese și dupe bucate, și țoale și bulendre și mofturi și una și alta de uitară pre țarii ce'i crescusă la sînu lor, și'nfăptuiră unire cu Apusul. Și cum să uniră și papistașii și reformații, și creștinii și agarenii și toț de toate credințile și culorile și limbile și s'amestecară și iar s'amestecară pînă ce s'alesesă iarăș dupe linbă și credință și culoare fiecare la ai lui, de să ura fiecare cu fiecare și să'njura de neam, de zei, măcar că nainte să iubiră cu toțîi ca frațîi și să desfătasă toț laolantă cu cînepă și mac, or acuma trăiè în dezbinare și să sfădè și să spurca precum cînd nu scoborîră omul din maimuță. Așa că erea vreme de strîns curaua și de'nfăptuit, precum zicèm, fapt dimocratic, să nu rămîie vriunul mai pregios au mai presus de pravilă, ci toț ca frațîi naintea judecățîi și'n îndrepturi. Față cu Constituția, cetățeanul să fie incolor, inodor și insipid. Și discutară și să gîndiră și să strofocară cei viniț de la tăte curțile Evropei, miniștri, să găsască cale mijlocitoare, de să nu tragă de partea nimănuia și totdeodată să tragă de partea tutulora. Cu osebire diplomații cunosc aceaste lucruri și acuma problema erea că să cerè fapte or dînșîi cu vorbele erau mai mult deprinș. Să tărăgănă și pînla urmă să hotărî ce erea de hotărît și să trîmbiță în cele patru colțuri ale Evropei, să să știe, de la curțile domnești la bordeiele prostimii, de pe ogor pînla minister și'n fiece bortă să să afle cum va să fie. Să hotărî precum urmează:
- să să nască numer egal de blonz, roșcaț și bruneț, iar cei de culoare'nșelătoare au peste numer, să să rază pe cap pînla egalarea proporțîilor;
- să fie numer egal de fete și băieț; pe sărmanii ce's amîndouă deodat, îi vor trimete piste hotar, n'afara Evropii;
- să fie toț de'un leat, vîrsta să nu fie cu avantaj pentru una din părț;
- să nu fie oamenii nici frumoș, nici urîț, să nu fie apoi invidie;
- să să'mpartă pămîntul să nu rămîie țară mai mare au mai mică, ci toate de'o mărime;
- să nu fie mai mulț de'o nație decît d'alta, de să s'apuce din franțuj si din nemț să să polonizeză, iar din rumîni să să mai facă și bulgari au unguri;
- să nu fie cuvinte'n linbi mai multe din franțuză sau din rusă au din turcă, greacă, nemțește sau englezește, ci să să egaleze terminii au de nu, să să iè cuvinte din estonă și găgăuză, au din bască, că n'are să supere pe nimene...
Și cîte alte nu s'or mai fi hotărît, de nu erea nime nici mai pregios, nici mai presus de pravilă, nici franțuzu, nici neamțu, nici ovreiu și nici țiganu. Și să'mpăcară cu toțîi și să amestecară iară de luă unii de la alțîi vorbe și purtări de-ncepură a sămăna unii cu alțîi și linba și obiceiurile și culoarea de te gîndești de n'or fi, nația asta nouă, evropeeană, piste'un veac, toț ca frațîi gemeni de să nu'i dibuiești unu de altu; curată dimocrație.
Să să facă uitate vremile de oamenii, diferiț și șturlubatici, umblau obraznic cu gîndul de colo dincolo, și fiecare nădăjduia altceva și să'ntrecea ei și să'ngrija mai mult de ei decît de țară, și erea mulț filosofi și poieți și barzi de n'aducea nemică nației.

(Iași, 24 noiembrie 2007)

Revistă literară: 

Comentarii

Matei, chiar dacă nu ești tu prea "politically correct" în tot ce ai ironizat aici, cred că ai făcut o treabă bună, iar exagerările vin tare bine. Am râs copios mai ales la partea cu rezoluția luată de către mai mari. Poate că lecția aceasta încă nu a învățat-o Europa: cea mai durabilă unire este aceea în care exploatezi diferențele. Bine scris, dar în locul tău aș mai aprofunda puțin începuturile Uniunii Europene și aș încerca să rescriu prima parte, exploatând mai corect acest filon, pentru că ai lăsat ceva juicy la o parte (indiciu: Franța. Germania).

Eu sunt convinsă că e un nou foileton cu șturlubaticii din Evropa și politica corectă, așa ca aștept continuarea. "și fiecare nădăjduia altceva și să'ntrecea ei și să'ngrija mai mult de ei decît de țară, și erea mulț filosofi și poieți și barzi de n'aducea nemică nației." Din păcate...

am purces in scrierea acestui textulet dupa ce o colega ce m-a zarit citind Caragiale a bufnit in rîs si mi-a adus la cunostinta ca 'mneaei citea asa ceva la 8 ani. nu ma-ndoiesc. cu totii eram obligati in scoala macar. :| totusi Caragiale nu e pt scoala primara, nadajduiesc. ori o fi prea subtil pt "moftangii" :)) va multumesc pt aprecieri si totodata pt complicitate :D

Eu ma declar mai putin impresionat de articol decat antecomentatorii tai si nu pentru ca nu stiu sa recunosc ca s-a depus multa munca la redactarea acestuia ci datorita faptului ca prea atent fiind la forma ai cam neglijat restul. Este totusi un inceput si cred ca ar trebui sa ai curajul sa apesi pedala mai tare, poate in contradictie cu spiritul epocii pe care o evoci.

vladimir, te inseli :)) n-am depus nici un efort. eu nu depun nici un efort cînd scriu. scriu la prima mîna si asa ramîne. eventualele corecturi sunt insignifiante. nu pot scrie ceva mai lung, pentru ca imi pierd rabdarea, iar a doua zi n-as putea continua un text inceput cu o zi inainte. as putea scrie un roman doar daca l-as scrie intr-o singura sesiune. la forma n-am fost atent. asa a iesit, asa este. cît despre pedala, de ce sa fie apasata mai tare? nu e mai potrivit spiritul de boema din sec XVIII-XIX ? viata curge lin... moftangiii se nasc, mor, renasc, iar noi ii observam de pe terasa unei berarii :D mai mult de atît nu stiu daca se merita