iată noaptea cum vine şi-mi smulge coasta de drac din piele
dedesubturi coraline doar dedesubturi
îmi amintesc din memorii alambicate tot
cum ai venit tu pe o lună plină ca o şireată
m-ai chemat din tălpi să mă vindeci apoi să mă vinzi mulţimii
atât de şireată şi atât de iubită

nu am nevoie de vreun vis ştrengăresc de-al tău
străină de mine mă alătur vouă celor mulţi
vă duşmănesc pe faţă lenea şi misterul vostru e o căţea prinsă de parul din gard
am lustruit o vreme doar cu gândul un zâmbet şi m-am îmbătat umblând prin vene goală
of Dumnezeule ori ce duh eşti i-am şoptit patetic unde să-mi aşez acoperişul
peste lume zici tu că peste lume?

şi ceaţa s-a ivit din munţi suplă iar albul ochilor mei nu a mai putut zări lumina
o noapte prefăcută mi-a zis coraline în grabă
în timp ce-şi aduna codiţe la spate ca un spic de grâu

se îmbufna sufla în palme
nu am înţeles prea bine
eu trebuia să îndes nişte nori într-un sac