De douăsprezece ceasuri bat la uşa Ta
nici un foşnet nu se aude,
aer-i înfrigurat
lemnu-i încărunţit

uneori degetele îmi intră prin uşă
fără ochi,
ele nu te găsesc,
aerul miroase a tămâie

din când în când o mână lividă se-arată,
coadă de câine,
secundarul se mişcă
încă nu…încă nu…