cerceii spanioli

curăț cartofi, prin fereastra deschisă tata
leagă viei umerii și grădina miroase a altădată
am fugit dintre coapsele tale și-am dormit la părinți
privindu-i, mă gândesc cum ar arăta ziua când
decojind o poveste amară, m-ai cere din casa lor
sălbatică și inconștientă
să îți culegi sarea din trupul meu

când facem dragoste, sânii mei sunt cercei flamenco
în vale, geamparale spaniole flutură rochia de mătase a cerului
pe cearșafurile noastre umede

un creion despică fugar albul hârtiei
trasând conturul unei țări neîncăpute în registre
un embrion tridimensional e misterul meu de femeie
eram lemn sunt violoncel și mă vei despleti
în voaluri de vioară

simt încolțind galbene
flori de nuntă
inima ta va săruta mâna inimii mele