Ci iarăşi Kawabata

te-au adormit
frumoasele
cu ochii alungiţi
din buze-ntredeschise
şi sânii supţi în somn
ce lene visătoare
pe coapsa lor
necoaptă
sălaş ca o tristeţe
zbătând în scoica
moartă
şi te-aş trezi
numai pe jumătate
în floarea de cireş
să guşti
şi înspre glezna moale
un dulce nu
să muşti
te-au adormit
şi-n partea de nesomn
ţi-aş săruta
iubirea lor
s-adorm.