cândva
încăpeam
în lentila
unui
binoclu
uneori
apăream
minuscul
alteori
păream
important
ca un cioclu
adesea
simţeam
nevoia
de morţi
să mă conving
că trăiesc
şi de când
am început să
descresc
bat pe la porţi
pe la uşi
de ţigani
cerşind mai încă
cinci ani
iată
iată un text care nu cred că merită să stea în cutia de nisip. articulat și fără prea mult țesut adipos. are acel lucru simplu numit poezie
+
are ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
despre nisip şi percepţii
e un poem de doi lei. părerea mea. really.
nicodem
este un poem bine ritmat.si fara surplusuri, fara verbiaj.
o mica obiectie, la final, doua adverbe alaturate, "mai" si "inca"...
si de evitat "inca cinci", suna cacofonic.
Bună
părerea lui nicodem :)
Nu merge adesea_simţeam şi nici ultimele două versuri. În rest, simpatic.