Crampoane

când îşi ia avânt
se înfinge în iarbă
scrâşnetul
ca o sămânţă decojită
este aruncat
printr-o ureche
în emisfera opusă
a planetei

citeşti în ochii nebunilor
semnele pierderilor definitive
crampoanele strivesc în tine
fiecare nou început
te străbat amintirile
fetuşilor separaţi
cu bisturiul de uter

ce uimitor încă te ţine
cineva în lumea aceasta
ca într-un pântec
mare şi cald.