imaginea utilizatorului cristina stefan

D’ ale miticăi

...

cobor scara blocului
3 etaje
blocul gri
arhetip găunos
intru în stradă ca în ocean
din dreapta pisica de mare
din stânga rechinul
şi eu eterată
lipa-lipa
printre corali
mă întorc seara
urc 3 etaje
ca în spirit
îmi închin uşa
din hol nimic
din sufragerie nimic
şi eu hopa-tropa
la televizor

* mitica e un apelativ( de la mit)

Experiment literar: 

Comentarii

Cristina, am avut senzația

Cristina,

am avut senzația unei grabe de a scrie, de a nu scăpa senzații și sentimente. Aș numi-o poezie frugală expresivă. Explicația de la sfârșit nu prea pică bine, dar asta nu mă împiedică să nu remarc textul.

multumesc,

multumesc, Laurentiu. si mie finalul mi-a parut un pic rupt din mana, dar in acel moment nu am gasit alt simbol al pustiului si nonsensului decat tv-ul. Daca mi-ai da o idee as fi recunoscatoare.

:) nu,

:) nu, Nicholas, pare doar o poveste scurta cu vino-ncoa. e un parcurs existential autoironic si cu simboluri clare, zic eu, inclusiv inchinarea usii mele, mi-o inchin, cum inchini copiii la biserica, ti-l inchini. pentru ca acel mi...al meu, sugereaza o posesie anume. interioara. multumesc de trecere. tot mai astept sugestii pentru un final mai vizibil liric.

mda.

mda. s-ar putea sa fie ceva cu tecstu asta, dar pe mine nu ma misca nici daca mi-ar cadea blocul arhetip in cap.

Virgil,

Virgil, da. asa este. multumesc.

Leonard, imi pare rau ca esti greu...de urnit. moi, et toi aussi.:)
va multumesc de straduinta citirii.

off-topic acum,

off-topic acum, desi nu se face, stiu :)

citindu-ti poeziile (postarile noi imi plac), ajung la profilul tau. vad poza. raman bouche bée - vorba francezului. in poezia asta ai 25-27.

motiv pentru care congrats! esti o femeie tare frumoasa cristina. :)

multumesc,

multumesc, Oana, pentru aprecierea ta literara,la cealalta nu-s de acord. te voi citi cu interes, pentru ca reconfirm comentariul de pe Matriodka.toate bune!