am să fac excepție de faptul că regăsesc mai puțin progres decât mă așteptam la tine, de faptul că poemul insistă pe aceleași conjuncturi comune în exprimare ceea ce îi dăunează în mod evident, de faptul că nu îmi place ca temă, de faptul că îți evocă ceva drag: am să mă refer strict la tehică.

de ieri stau printre vrafuri
de pagini scrise (deranjantă repetiția conjuncției "de", apoetic substantivul : "vrafuri")
cu hârtia îngălbenită de vreme ("de vreme" este în plus, se subînțelege)
macerate în amintiri ("macerate" - apoetic, "amintiri" substantiv uzat nesalvat de context)
fără semnificaţii
fără noimă
ca mine
aş putea să lovesc aceste obiecte
să le împrăştii cenuşa prin casă
să muşc din prezent (aici e bun verbul, substantivul e plat)
cum umărul tău
în mirosul de măr
aş putea să le ard (repetarea nefericită a condiționalului optativ)
într-o singură flamă
lipsită de substanţă
cu amnezice vene (trop bun dar fără inversiune, aceasta complică)

au rămas nedatate
din mâna ta fluturând
spre o stradă fierbinte
stau printre vrafuri (repeți vrafuri)
de caiete dictando
ca în cerneala lor arestată( deloc poetic "cerneala... arestată")
fără să mă recunosc
de la dreapta la stânga (în plus, versul acesta, pentru că este subînțeles în următorul)
în semnul ebraic
spre marginea albă (se repetă două culori în două versuri concomitente "albă" "galbene")
liniată cu galbene stele

rar fac ceva atât de detaliat, și o fac celor care cred că pot înțelege și merită. te voi mai citi să văd cum și dacă va evolua scrisul tău. versurile în italice sunt ok.