de-a coraline 3
mă grăbeam s-o aduc mai aproape de casa ei
pe coraline
şi noaptea ştii cum e ca noaptea adâncă
poartă cocoaşa aia nesuferită a mătuşii noastre
cu vesta din lână grea împletită multicolor
de te apucă dracii
zilnic zilnic zilnic precum un coşmar cu multe picioruşe
se plimbă prin grădină pliveşte zarzavatul
îmi vine să mă duc naibii coraline
atâta fantastic în viaţa asta
eşti doar un copil iartă-mă
vorbesc urât şi dacă te uiţi mai atentă la palmele mele
cerşesc
cerşesc din drag din milă din sete din lipsă de timp
din toate speranţele altora
pentru morţi dar şi pentru vii
pentru ce dumnezeu cerşim
ce caut eu în tot peisajul ăsta abstract
unde numai cărţile de colorat au succes
de la o vreme îmi place să cânt pe unde apuc
uneori mă văd într-o horă mare
cu mii de prieteni care mă susţin
nu în horă ci din cădere
ei vezi câtă convingere am?
cum cresc printre zarzavaturi tot mai înaltă!
Comentarii
Un text poetic ce sugerează un
Ioan Jorz -
Un text poetic ce sugerează un ciclu, dincolo de cifra trei - din titlul poemului. Şi ce poate fi mai sfâşietor, odată cu trecerea anilor, decât imposibila întoarcere în copilul din noi. Şi ce poate fi mai solilocvial, şi mai încărcat de sensibilitate, decât dialogul cu "tine"-le copilăriei, decât întoarcerea în spaţiul, (temporal), fericirii. Interesant este şi modul în care se suprapun planurile poetice: adult/copil, eu/fostul eu - pentru a întregi un "Et in arcadia ego", visceralizat. Pentru puterea de sugestie a imaginilor, create de text - până la urmă o tehnică de flash-back, bine stăpânită, dar şi pentru modul, natural, în care se produce agregarea liricului, acord o peniţă de aur. Cu amiciţie,
Ioan J
Ioan Jorz, mulţumesc frumos pentru
silvia bitere -
Ioan Jorz, mulţumesc frumos pentru tot ce ai spus. Sunt surprinsă, de fiecare dată, să întâlnesc oameni care să pătrundă în textele mele, exact conţinutul trăirilor mele - pentru că nu este uşor să fii celălalt - starea prin care să pot defini o secvenţă din ceea ce suntem - o clipă de fericire.
Silvia