de nu mă uita
uneori vara ningea la noi în casă
cu flori de lămâiţă în geam şi-n păr bălai de copil – zâmbet
primăvară prinsă la rever cu nu mă uita
batistă de mătase, tu, inimă împachetată
perfect în patru, suflată către nisipuri, către corăbii
departe păpădie, spune-mi!
şi vara era ca la noi acasă cum spuneam...
cu drumuri însorite, cu aripi verzi
o vară pusă la punct cu aţă, cu papion
si un Dumnezeu puţin peltic
de care mă îndrăgostisem căutându-mi cuibul
Poezie:
Comentarii
un dor de căldura de acasă, de
Mihaela Aionesei -
un dor de căldura de acasă, de coplilărie, ultimul vers îţi lasă senzaţia de gol...
mi-a plăcut mult , Silvia.frumos!
Mihaela, mulţumesc frumos.
silvia bitere -
Mihaela, mulţumesc frumos... Primavera!
e cam altfel în comparație cu ceea
alexandru gheţie -
e cam altfel în comparație cu ceea ce scrii de obicei...
multe imagini aici, sensibile, ce-i drept, într-un text cu și despre eleganța căutărilor :). personal prefer textele cu adjective mai puține :), mai ales în cele scurte, dar are ceva lipici și poezia asta
numai bine,
alex
Da, Alexandru.
silvia bitere -
Da, Alexandru. E cam altfel, foarte bine spus. Mă bucur că ne citim. Mă bucură faptul că-mi cunoşti stilul. Este altceva aci. O schimbare de registru, puţin optimism în viaţă. Doar atât. O eliberare. Dar mereu mă voi întoarce la săbiile mele, la oraşele conservă, la trecători, la psihologia personajului, la poezia mea, la stilul care-mi place. Ce spui tu acolo, Coraline!
Mulţumesc de semn!
mai toate textele mele din ultimele
fără nume fără ... -
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707