desperado
poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial
şi voluptatea unei meduze
dansând în poala adâncului
nu mă voi speria
de un sombrero
sub care se ascunde tristul mariachi
ochii tăi încreţesc marginile
o sevă galbenă stă ca lava în coşul unui vulcan
sau poate gândul meu îl înalţă
iar tu îl colorezi pe dinăuntru ca pe o capelă sixtină
aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei
eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge
Poezie:
Comentarii
textul asta curge frumos,
Manolescu Gorun -
textul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"
intradevar, o poezie fara
Cristina Sirion -
intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
personal nu pot spune despre
silvia bitere -
personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
redundant*
silvia bitere -
redundant*
D-le Gorun, semnul lasat de
Luminiţa Petrovici -
D-le Gorun, semnul lasat de dumneavoastra ma onoreaza, imi limpezeste cerul si-mi insufla energie creativa.
Cu multumiri si prietenie.
Cristina Sirion, iti
Luminiţa Petrovici -
Cristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
singura care ti-a spus o
Raluca Blezniuc -
singura care ti-a spus o parere obiectiva aici e silvia, n-ar strica sa tii cont de sfatul ei...asta daca vrei sa evoluezi desigur...ca la multumit toti suntem as
as pastra din tot poemul tau versurile :
ochii incretesc marginile
iar gandul meu se inalta
de fiecare data cand
cineva
picteaza noaptea in capela
nu ma va speria
niciun gest
nici macar acea senzatie
de neimplinire
care-ti sta pe umeri noaptea
si subtiaza uneori
capastrul zilei
nu e ceva genial, dar sincer..pe mine ma irita combinatia asta vulgara capela sixtina - mariachi - alunite....poezia nu e un terci..sper ca intelegi ca sunt bine-intentionata, ce faci de acum incolo e treaba ta. numai bine
Silvia Bitere, ma bucura ca
Luminiţa Petrovici -
Silvia Bitere, ma bucura ca ti-a placut cat de cat strofa a doua si iti multumesc pentru atentia cu care ai analizat poemul. Consider parerile diferite, pe text, intotdeauna binevenite si incerc sa trag foloase, dar, alunita pomenita este doar un pretext pentru un gand inalt. Cu prietenie.
Raluca Blezniuc, apreciez
Luminiţa Petrovici -
Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
raluca sunt foarte curioasa
Cristina Sirion -
raluca
sunt foarte curioasa sa aflu de ce parerea mea nu e obiectiva. in rest, toate bune.
asta ar fi o /polemica/ dusa
Raluca Blezniuc -
asta ar fi o /polemica/ dusa de ani :) si nu ma tenteaza sa ma scuz prin asta
cat despre curiozitatea ta ar fi trebuit sa-ti dai seama ca prin insusi faptul ca i-am facut o varianta poemului demonstreaza ca pana si eu am fost subiectiva
de aceea am apreciat pur si simplu comentariul silviei iar asta nu inseamna ca am vrut sa-ti jignesc tie personal gusturile in poezie
Un text interesant, care mi-a
Laurențiu Belizan -
Un text interesant, care mi-a atras atenţia. Dincolo de această eterogenitate a cuvintelor, imaginilor, conceptelor, văd o discretă şi plăcută dialectică între eros şi thanatos care susţine întregul poem.
Mai jos se simte o emfază, o forţare şi aş sugera o reformulare.
„aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei”
Strofa a doua şi finalul sunt însă notabile.
raluca in care caz putina
Cristina Sirion -
raluca
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
Un poem de atmosferă destul
Marga Stoicovici -
Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
Laurentiu Belizan, imi pare
Luminiţa Petrovici -
Laurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
Marga Stoicovici, iti inteleg
Luminiţa Petrovici -
Marga Stoicovici, iti inteleg nedumerirea, mi s-a intamplat deseori sa nu imbratisez parerile unora, ca cititor. Gasesc, totusi, inadecvata aluzia, invaluita de o lejera ironie, catre gusturile si criteriile d-lui Gorun, de apreciere. Nu stiu ce sa cred, pesemne, exprimarea mea a fost pe alocuri discreta, alteori stridenta, bine ca nu a fost plictisitoare. Desigur, tine mult de personalitate. E probabil, ca un anumit stil, mi s-a mulat mai bine pe piele, deloc copiat. In evolutia mea, voi tine cont negresit de sfatul tau si te astept cu aceeasi strictete feminina. Iti multumesc pentru atentia acordata poemului. Cu prietenie.