imaginea utilizatorului Constantin Liculescu

despre domnul c.

domnul de pe canapea îşi
aprinde tacticos o ţigară
şi fixează ceva pe perete
în timp ce vorbeşte:

v-am privit interiorul camerei domnule c. aveţi
un fel de lumină gălbuie şi
câteodată daţi drumul la muzică
sau citiţi ceva care nu e deloc liniştitor.
uneori priviţi la perdea şi de pe
ea se desprind trei capete de fantomă
care vă privesc insistent - domnul de pe
canapea nu mai fumează desfăşoară
un fel de pergament:

mi s-a mai spus că faceţi
tot felul de gesturi care
nu se cuvin: vă imaginaţi lucruri
stranii şi vă doriţi lucruri şi mai stranii. mai
presus de toate, domnule c., am auzit
că aveţi un pisoi foarte bătrân cu pasul
greoi şi privirea blândă. stă în braţele dumneavoastră
în fiecare noapte şi se simte mai singur decât
într-un containăr de pe maidan, şi asta vă
întristează de fiecare dată.

Comentarii

Static și resemnare. Deși e

Static și resemnare. Deși e apăsător prin singurătate, nu pot să nu remarc sensibiliatea și chiar căldura, un soi de prietenie înțelegătoare, cu care îl tratează autorul pe domnul c. Îmi place finalul, expune luciditatea personajului, care-și cunoaște izolarea și rămâne atent (deși e un introvertit care-și dorește lucruri stranii). E suficient de atent încât să înțeleagă singurătatea celui de lângă el. Ei, aici e cârligul care m-a făcut să comentez acest text.

Un text bun aș zice, ca o mână pe spate când ești singur.