dincolo de politică e camera mea
.
undeva o cărămidă sparge nuci
nori de grindină
cineva trântește ușa
într-un sertar cuvinte roșii
o piatră
lada cu pâine cade
un câine
lanțul ruginit
apa începe să cânte
televizoarele transmit fifa
kalașnikov
dar nimeni nu știe când să plângă
~
- 188 citiri
Parcă, parcă
Cred că se vrea o zicere înţeleaptă, mai ales întru cele din urmă, dar premisele sunt mult prea... fleşcăite. Scuze de expresia asta, înţeleg că-"n ele însele" se vor banale, dar nu aşa. O mai citesc o dată deseară.
premise de lectură
nu e o zicere înțeleaptă, e un poem de stare. eu nu aș reveni pe un poem de factura asta.
poezia de stare
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
răspuns
mulțumesc de semn și lectură, Nuța. în unele privințe ai mare dreptate. nu insist pe ce, fiindcă o face simplu poemul.