tătaia vine de la câmp
în sat i se spune filosoful
nu pierde niciodată actualitățile
are mereu diplomatul cu el
mi-a povestit că într-o iarnă când venea acasă în permisie
l-a prins viscolul pe drum
noroc cu caluțu’
strașnic armăsăr
s-a dosit după burta lui caldă
ca într-un ilic viu
într-un final caluțu’ s-a prăbușit în zăpadă
stătea ca un om cu genuchii la piept
zicea tătaia
a crezut ca asta i-a fost
cu viscolul din moldova nu te joci
cînd era flăcău i-a ghicit baba nastasia
că nu pică de moarte rea
în secret a sperat toată viața la asta
când ai picioarele înghețate
și mâinile înghețate
și douăzeci și de ani
te gândești și la astfel de lucruri
în fine
azi nici iernile nu mai sunt ce-au fost
tătaia vine de la cimitir
dau drumul la actualități
el are mâinile goale