Valizele sunt trase de mâini care-și caută odihnă prin alte locuri.
Parfumul tău Ferragamo,
Cureaua din pielea unei alte vieți, stiloul crăpat care va lăsa urme doar ție.
Trag cu dinții din pieptăn, să păstrez măcar locul în care au stat
Unde nu s-a așezat praful.
Pot face din amintiri un mănunchi, le pun la uscat
Și iarna le împletesc, să țină de cald picioarelor.
Ușa se închide.
Dacă vei avea noroc, nimic nu se crapă. Poate nici măcar privirea mea de lipsa de-aici.