Gangul

Treceam zilnic prin Pasajul 6 Martie (n-am ştiut vreodată ce semnifica ziua asta) şi în gangul de la Teatru ( nici de ce mi-era drumul prin acel gang), mă aştepta.
Ani în şir, ştiam că-l voi întâlni la capătul acelui tunel. Când am crescut, am început să îl măsor altfel, îmi părea din ce în ce mai scurt dar mai întunecat. O coloană spre centrul pământului şi el era mereu la celălalt capăt. În fiecare zi, înainte de a-mi sări la gât, eu îi spuneam lupului ucigaş alt gând, o dată despre coastele mele deschise a îmbrăţişare, altă dată despre genunchii mei fără rost desluşit dar cel mai des despre mâinile mele arse de împotrivire. Şi el, lup înverzit de întuneric, mă aştepta în gangul de la Teatru, mă făcea să gândesc şi-mi încolţea beregata.
În ultimul lui rânjet, adăpat cu sângele meu, scrâşnea:
- Mincinoaso!!