imaginea utilizatorului Cristina Sirion

Geamantan cu pisică

Cristina Sirion -

femeia e plină de mâneci
ii trebuie mii de ani la plecare
şi stă
într-o cabină de vapor

bunică-mea-şi ţinea banii în batistă
doar ea ştia cum lega toate nodurile
făcea un fel de animale fantastice
din orice ar fi putut ascunde la piept
odată
animalele au năvălit toate în casă
i-au mestecat fereastra de iarbă
şi ceainicul de deasupra dulapului
i-au mestecat fustele s-au oprit doar o dată
la cântecul de paie al canarului
ca şi cum ar fi fost dresate vreodată
s-asculte

oricum femeia plânge într-o limbă străină
am văzut oameni
punând curse de şoareci

*
m-am aşezat pe geamantan
parcă aud o pisică
prin ceştile de porţelan ale Matildei
nisipul scrâşneşte şi fug ca nebuna
aerul rece imi va ucide plămânii

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Nu stiu daca ambiguu e cuvantul,

fanache emil -

Nu stiu daca ambiguu e cuvantul, dar pentru mine ca cititor sigur este incoerent. Primele patru versuri mi se pare ca nu se imbina, nu exprima, nu lamuresc, nu... Strofa a doua de la femeia plange, iar pica in incoerenta. Mi-a placut ideea cantecului de paie, dar din text n-am inteles mare lucru.

emil

cristina cand am citit comentariul

Cristina Sirion -

cristina
cand am citit comentariul tau, mai intai m-am bucurat. apoi a trecut o zi si-am realizat ca-i totusi neterminata. dar uite, i-ai dat o sansa pentru care-ti multumesc.

hialin
da, asa-i. singura problema pe care am vazut-o aproape imediat a fost "pisica de piele", era hilara, i-am dat drumul mult prea avantat. in rest, sa stii ca-i aproape un puzzle ca si efect, am primit comentarii care fiecare critica altceva si-i descifra cate o alta parte. deci incep sa cred ca-i totusi inteligibila. :o) faptul ca nu "loveste" fiecare cititor in acelasi punct, ma duce cu gandul la cum se masoara de fapt puterea poeziei si incep sa am indoieli c-ar avea prea multa. deci, multumesc.

uitasem cristina,

Cristina Sirion -

uitasem

cristina, da, mi-am dorit o fragmentare prin stelute. nu neaparat de imagini, cat de idei.
1. izolare
2. intruziune, lipsa de empatie
3. fuga

neplacut (din vina mea, desigur) c-am dat explicatii, asa-mi doresc sa nu trebuiasca, inca mai lucrez la asta.

Cristina,

cristina stefan -

Cristina, poezia abstracta nu are nevoie de sansa. eu o am la preferate de pe linia Urmuz, Naum, Sfoarta. si, da, nu trebuie explicata deloc.nu cred ca aici ar trebui sa mai lucrezi. sunt imagini bune, filtrate prin absurdul necesar acestui stil de exprimare.:)
mi-ai adus aminte de Discretia pisicii, a lui Mircea Ivanescu, o ars poetica in domeniul...pisicii!:)succes!

cristina, m-a rupt poezia asta.

Cristina Sirion -

cristina,

m-a rupt poezia asta. faptul ca ai spus ca-i ok asa, m-a dus iar in punctul in care simteam ca asa vreau sa fie. stiu exact ce-i lipseste, dar parca-i nasul Barbarei Streissand, mi-e frica sa umblu la el pentru ca parca i-as lua. imi vine sa ma supar pe lume ca nu vede cat e de simpla, pai sa nu-ti vina sa dai vina pe altii? :o)

multumesc c-ai fost cititor, ca te-ai intors, ca-ti plac pisicile.

Suprarealista, da.

Manolescu Gorun -

Suprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita

multumesc, nu ma asteptam sa mai

Cristina Sirion -

multumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
da, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!