imaginea utilizatorului Virgil Titarenco

grîu și maci

trec prin cîmpuri

trec prin cîmpuri
dogorind ca o pîine
ca un trup arămiu
deșirat nesfîrșit
ars de sete și soare
încordat nefiresc pe o bîrnă
trec prin cîmpuri
sacadat ca un tren
ca un fier cenușiu ascuțit
printre lanuri de grîu
maci țîșnesc din senin
mă stropesc pe buze și ochi
trec prin cîmpuri
ca o schijă
ca o suliță înghițită de carne
și dispar tot mai mult
ca un rîu înghițit
de o mare

Comentarii

da, un poem care m-a cucerit de la început până la

da, un poem care m-a cucerit de la început până la final, ca o pâine proaspătă pe un flămând.
pt. că unde sunt, ne-tul pâlpâie ca o stea într-o noapte de iarnă geroasă, laconic spun că dincolo de mesaj îmi place aerul de tristeţe conturat atât cât să nu devină patetic. ( poate aici: dispar... tot...mai mult, ar merita prelucrat),felicitări.
Sărbători cu lumină !

Un poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a

Un poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
Am citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!