în dimineaţa aceasta
trandafirii scârţâie ca nişte porţi de metal
este un singur scaun în grădină
şi un singur nor

aerul nu mai păstrează formele iubitei
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare

aud paznicul cum se apropie lovind cu un băţ merele căzute
din calea lui secundele fug pe lângă mine
cu guriţele mânjite de dulceaţă