imaginea utilizatorului silvia bitere

harta firului de păr

silvia bitere -

afară plouă. iedera se caţără mândră pe zidul culcat în oglindă şi plânge. lângă mine stă ea spânzurată de un fir lung de păr şi tace. şi perele cad din copac. ca din senin. e din nou vară. s-a copt viaţa în noi. vinul în damigene îşi cântă sufletul din bob. vai doamna mea sunteţi ca o spumă în duminica asta. din pod se aude vremea cum scârţâie la ferestre de lemn. nu am bani să renovez trupul ăsta azi. mă ridic şi plec. în exterior de aici lumea îşi plimbă venele în cărucioare până la cimitir. dincolo de cimitir un bărbat fumează iarbă. stă de vorbă cu un melc care tocmai i s-a urcat pe cămaşă. la o distanţă de melc marisa aleargă cu rolele printre tufe de trandafiri înfloriţi. se opreşte din când în când să le miroasă. apoi tresare. ca dintr-un vis. mama o ia uşor de mână. fredonează un cântec de leagăn apoi se întoarce în pământ. la capul ei cresc garofiţe. au mai trecut zece ani şi firul de păr a rămas intact.

Experiment literar: 
poezie vizuală

Comentarii

Ioana, m-am gândit la un

silvia bitere -

Ioana, m-am gândit la un astfel de titlu, apoi am zis că dacă nu exprimă ce vreau eu să exprim în text? legat de firul de păr... şi de alte chestiuni...
Tu, pentru că la tine există şarpele acela încolăcit pe tron sau mai mult pentru că înţelegi şi iei forma de lapislazuli când vrei, vei schimba titlul şi vei face să piară harta din prima frază a drumului pe text. Nu îmi rămâne decât să îţi mulţumesc pentru încredere.

Oana, cu bucurie mare primesc vorba ta pe val de literă!

Ştefan, da, ai înţeles.:) mulţumesc pentru semnul lăsat, azi, aici.

foarte frumos, totul. e ca o

Cristina Sirion -

foarte frumos, totul.
e ca o rasuflare, parca ai strans in tine si i-ai dat deodata drumul.
e greu sa vii cu ceva diferit si mi se pare ca nici nu se poate fara sa te conectezi intens la ceva vulnerabil din tine. pentru momentul ala nu prea stiu ce sa spun, ca felicitari ar fi ca si cum totul ar fi fost urmarit. pentru momentul ala, uite, te admir.

cristina, nici nu ştiu ce

silvia bitere -

cristina, nici nu ştiu ce să-ţi spun... roşesc... mulţumesc pentru încredere. evident că mă conectez la ceva foarte puternic, ce ţine de interiorul meu imediat. rezultatul este ceea ce rămâne scris şi se vede... bucuria o cunoşti şi tu. e ca o explozie, o naştere, o împlinire greu de redat în cuvinte.

Ai prins o clipa de gratie.

Manolescu Gorun -

Ai prins o clipa de gratie. Mi-e teama sa analizez poemul. Ca atunci cand smulgi petalele unei flori sa vezi din ce este alcatuita. Si o distrugi lipsind-o de viata. Numai pentru "din pod se aude vremea cum scârţâie la ferestre de lemn." si merita o penita. Dar sumt si altele la fel.

Aş spune că forţa textului nu

Adrian A. Agheo... -

Aş spune că forţa textului nu stă în imagine, sugestie ori altceva, ci stă în sintagmele telegrafice, expeditive. Fără acest factor, ar rămâne doar o scriere descriptivă cu valenţe existenţiale. Aşa, însă, nervul aduce siguranţă, siguranţa conştientizarea mesajului, iar de acolo, încoace, e treaba cititorului. Text bun!

"conştientizarea mesajului,

silvia bitere -

"conştientizarea mesajului, iar de acolo, încoace, e treaba cititorului." Adrian, perfect de acord cu tine, mai cu seama, aici: "iar de acolo, încoace, e treaba cititorului." noi, ca cititori, avem şi noi o treabă, aşa este. excelentă gândire:)
mulţumesc.