În jocul despre uitare
in memoriam- o, pater
te-am uitat strâns
în fiecare piatră
din jocul pe apă
când pieziş aruncată
sălta de câteva ori
mersul lucind şi căderea
m-au trimis în aripă smulsă
te-am uitat compus
în fiecare treaptă
din jocul în urcuş
când săpai lutul scară
şi eu păşeam tot mai sus
tot mai sigur
spre creasta zăpezii
de unde coborâre nu era
din jocul arderii
te-am uitat crug
peste imaginea mea
de bătrână privire
aruncată în iertările
marelui sens de nisip
şi toate uitările
sunt margini de mine
conlocuitoare iubirii
ca ultimă uitare.
Poezie:
Comentarii
De trei ori iertare,
ion pascal vlad -
doamna Cristina, dar în ultimele patru rânduri (versuri) ceva sună puţin nepotrivit. Asta, desigur, în modesta mea opinie."şi toate uitările / sunt margini de mine / conlocuitoare iubiri / ca ultimă iutare". Toate uitările...ca ultimă uitare-??!!
E posibil să nu fi înţeles eu cum trebuie, drept pentru care, vă rog să-mi acceptaţi scuzele.
i.p.v.
Domnul Pascal
cristina stefan -
dar sunt onorata de vizita si parerea expusa...am gandit acest final si am mai avut o varianta ca sa evit repetitia...era asa...
şi toate uitările
sunt margini de mine
conlocuitoare
ca ultimă iubire.
am preferat repetitia, pentru ca mi s-a parut mai pe inteles sensul acesta dureros al uitarii. multumiri si sincera stima.