lumea mi se prăbuşeşte mereu cu 2cm la stânga

cerurile se deschid larg între noi iar ninge
crem roşu turcoaz
culorile mele preferate cândva
ok Doamne fii atent
îmi scot gluga, închid mp3-ul
îmi trec toate examenele şi am să şi dorm noaptea
între mănăştur şi iris e o gaură în asfalt
unde mi-am ascuns toate jignirile adresate celor dragi
şi mi-e ruşine de fiecare dată când trec pe acolo
mă apucă un râs nevrotic şi migrene tot mai puternice
e ca şi cum m-aş chinui să-mi tai o venă şi-n loc de asta
am un pix care înţeapă tot mai adânc hârtia iar mototoalele
se topesc încet deasupra limbii o pătură albă acum pot înghiţi
în tihnă fiecare cuvânt scris la impuls
ca pe un biscuite oreo fără cremă
stai nu pleca uite promit
că mă las şi de cafea, înjurături şi flirturi
mă duc la biserică duminica voi citi mai des din Biblie
o să mă apuc să reciclez neoane de dragul mashei
refac şi afurisitul ăla de proiect pentru hosu îi cer iertare
lui clau pentru că l-am rănit şi n-am fost în stare să iubesc
nu-i de-ajuns?
bine, fie iau toţi oamenii la rând
scriitori ingineri bucătari orfani gunoieri electricieni prostituate doctori vecini
îmi cer iertare tuturor mă umilesc lipesc afişe în lifturi
baruri facultăţi taxi-uri autobuze ratuc
să ştie toată lumea să nu se mai ataşeze nimeni de mine
nu mai am niciun gram de orgoliu iar când voi citi apometrele
voi vedea acolo doar numărul de regrete
curge sângele aş chema ambulanţa
dar răniţii îs doar în mintea mea şi mă sprijin de maşina de spălat
rămân nemişcată minute în şir privind în oglindă cu un singur ochi
cum celălalt se zbate iar viaţa îşi pierde sensul apa sărată curge
chiuveta mea e un pod de pe care sinucigaşii nu se pot arunca
pentru că eu le fac gratii din firele de păr smulse
îţi spuneam că atunci când iubeşti lumea e mai frumoasă
cu 1 cm la dreapta
fără Ashram însă nimic nu mai are culoare voi dormi etern
pe o pernă de zăpadă


Comentarii
foarte faină poezia asta,
Adriana Lisandru -
foarte faină poezia asta, e un amestec interesant între lamento și revoltă, și spun că am respirat ușurată când am simțit revolta, pentru că asta face parte din tine și din scrisul tău (pe care mi le pot imagina oricum, dar umile nu).
textul se susține cap-coadă, are un ritm propriu lui și niște imagini care apar când te aștepți mai puțin...
fă ceva, te rog, cu lălăiala de-aici
„iar mototoalele/le mestec...”
și cred că mai poți lucra un pic la timpurile verbelor de-acolo - când prezent, când viitor, de parcă încă nu te-ai hotărât pe care să-l alegi.
Da,
Adrian A. Agheo... -
Da, e un text bun, cu alunecarile-i teribiliste de rigoare, de data aceasta echilibrate, insa; mai mult, este asumat, nu mai este scris si abandonat la prima imagine spectaculoasa, dar fara sustinere contextuala. As reprosa lungirea poeziei, lungire data, zic eu, de caderea in ispita de a spune cititorului totul, dar nu totul e menit de-a fi scris. Ar mai fi derapajele, urmele clare de nesiguranta, nevoia de-a controla tonul prin orice mijloace (ok, bine, fii atent etc) - oralitati, instantanee de limbaj cotidian, nu indeajuns de bine manuite pentru a fi utilizate ca instrument liric. Insa, repet, per ansamblu, e o scriere placuta, cu destula personalitate. Poate daca autoarea ar reusi sa treaca lirismul si prin altceva decat ironie, sfidare, revolta, lamentare si cinism, ar atinge de mai multe ori poezia imanenta. Acest mecanism de aparare impotriva patetismului nu aduce totdeauna si valoarea. Finalul e frumos, poate si pentru ca sunt eu mare fan Ashram.
Adriana multumesc frumos pentru
Raluca Blezniuc -
Adriana multumesc frumos pentru observatii, am modificat pe ici pe colo. Ma bucur mult ca nu cade in patetisme/victimizare inutila, asta nu mi-as ierta-o. In rest pot sa-ti marturisesc ca textul a fost scris in urma vizionarii unor expozitii, in prima faza l-am vrut psalm (influenta picturilor religioase a lui Matthias Grünewald) apoi am dat de suprarealistul Yves Tanguy si a iesit asta, ceva intre deci :)
Am sa tin cont de sfatul tau
Raluca Blezniuc -
Am sa tin cont de sfatul tau Adrian, in rest pot spune ca textul de fata e o continuare a:
- avem albastrul în zâmbete Ashram -
aş tăia în bucăţi viaţa mea
le-aş împrăştia voioasă prin localuri
ştiind că El a vrut să fim acelaşi psalm
tu ai fi şi bunkerul meu liric şi profesorul şi orfanul de pe criviteni şi turla bisericii
dacă vreodată am să te alung vei şti să pleci liniştit, umil
să mă primeşti peste o săptămână înapoi fără reproşuri sau jigniri
ca şi cum eu aş fi fetiţa cu chibrituri tu hansel
când vorbeşti în loc de gânduri în mintea mea apar hărţi vechi
spre un oraş imaginar
ce poartă numele straniu al unui savant Fuller parcă
am fi vecini pe strada suflete triste nr. 2 am cumpăra joia flori albastre
ţi-aş face ocazional cu mâna când ne-am întâlni la chioşcul cu ziare
ca simpli cunoscuţi
n-aş spune nimănui câte ştiu despre tine cum îţi place să bei pe ascuns din ceaiul
meu după ce-ţi dau raportul despre ultima „iubire”
am să te privesc mereu de la distanţă cum te manifeşti când eşti fericit
mă voi bucura sincer dacă îmi vei spune din când în când cum o duci
cu sănătatea sau vei trimite prin mail o melodie ce ţi-e dragă
voi şti că asta e voia Lui fiecare îmbrăţişare de-a ta va intra
atât de brutal în mine că intr-o zi mi se vor zdrobi cerurile
atunci oasele mele vor semăna tot mai mult cu un hipodrom părăsit
câteodată melancolia e doar o pată pe hanoracul alb
în gluga Lui iarna ne ascundem temerile iar noi mai avem in palme
glod Ashram şi un pic de eternitate
"jignirile către cei dragi"-?! cred
Vlad Turburea -
"jignirile către cei dragi"-?!
cred că biscuitele oreo mai are cale lungă pînă la "universalitatea" mp3(mai ales atunci cînd este asociat cu ipod-ul şi cu toată povestea despre). înţelegi unde bat.
"voi nota apometrele" -?? ştiu ce vrei să spui dar nu sînt de acord cu formularea.
"din pasta de dinţi curge sângele"- nu e nici măcar un derapaj controlat.
"rămân întinsă pe jos cu orele privind în oglindă cu un singur ochi"- oglindă în tavan?
fac aceste obs doar cu bună intenţie, atenţia pe detaliu face diferenţa.
însă Adriana are dreptate, poezia asta rămîne. aşa că eu las un semn pentru întreg şi pentru a te îndemna să nu îţi mai ştergi poeziile. se spune că eşti un fotograf bun dacă din 500 de poze îţi reuşesc 2-3. ai răbdare.
"ok Doamne fii atent" iată o exprimare care poate îmbrăca infinite tonalităţi.bun.
Vlad penita ta ma face sa ma simt
Raluca Blezniuc -
Vlad penita ta ma face sa ma simt Matusalemica <:- am="" tinut="" cont="" de="" observatiile="" tale="" mai="" putin="" la="" cea="" cu="" biscuitele="" oreo="" dragul="" copilului="" din="" reclama="" multumesc="" suflet="" pentru="" tot="" si="" imi="" cer="" scuze="" ca="" mi-am="" sters="" atatea="" ori="" textele="" va="" voi="" castiga="" greu="" increderea="" nou="" dar="" sunt="" dispusa="" sa="" in="" a="" fi="" luata="" serios="" acum="" prin="" asta="" sa-mi="" demonstrez="" mie="" pot="" constanta="" matura="" decizii="">
Eu cred că acest autor are
Marga Stoicovici -
Eu cred că acest autor are tulburări de personalitate artistică serioase, acum văd și eu că și-a șters textele... sinistru jur! Consiliul nu are nimic de obiectat însă, de vreme ce un membru al său îi acordă chiar și o peniță pe acest text slab, plin de bâlbâieli și suferind de dislalie, parcă implorând autoarea să nu-și mai șteargă textele în loc să-i suspende contul.
Scuze de off-topic, dar asta prea seamănă cu Băsescu în Românica noastră dragă care face ce vrea Constituția lui și nu a noastră.
Sper din tot sufletul că Hermeneia nu e așa că d-aia e din America și are doar unele scăpări de genul acesta ce ar trebui corectate.
marga,
Virgil Titarenco -
marga, marga, iata cum reusesti tu sa ma amuzi cu datul asta cu stingu' in dreptu'. daca ai vreo ndumerire sau nemultumire ti-am mai spus ca exista alte cai "de atac" (cum se zice la voi la romania). si ti-am mai spus ca daca as avea nevoie de ajutorul tau in consiliul editorilor te-as invita. pe bune. dar uite, vezi, tocmai iesiri din astea in decor ma conving ca nu poti juca un rol constructiv. te asigur insa ca editorii si eu stim ce se intimpla si nu are loc nici un fel de neregula. am mai spus-o de multe ori, nu cred ca omul e facut pentru lege ci legea pentru om. iar tu esti probabil un exemplu rasunator al faptului ca am ales in conditii specifice sa fim ingaduitori pentru ca putea lucra impreuna.